Istoric

Activitatea rotarienilor se extinde peste rotarieni ca persoane fizice și cluburi Rotary, incluzând și alte persoane care au ca scop să servească, aducându-și contribuția la activitatea organizației. Grupuri, precum Rotaract, Interact, și Rotary Community Corps, servesc alături de cluburile care sponsorizează, având ca scop îmbunătățirea calitatea vieții în comunitățile lor.

Primul Club Rotary a fost înființat atunci când avocatul Paul P. Harris a fost solicitat să participe la o reuniune împreună cu trei parteneri de afaceri în centrul orașului Chicago. în biroul unui prieten al lui Harris, Gustave E. Loehr, în Unity Building, Dearborn Street, pe 23 februarie 1905.[3] Pe lângă Harris și Loehr (inginer minier), au participat Silvester Schiele (comerciant cu cărbune) și Hiram E. Shorey (croitor). Aceștia au ales numele de Rotary pentru că, la început, întâlnirile săptămânale ale clubului erau găzduite pe rând de fiecare membru. După un an, clubul din Chicago a devenit atât de mare încât a trebuit să se adopte practica actuală obișnuită de stabilire a unui loc fix de întâlnire.[4]

Următoarele patru cluburi Rotary au fost înființate în orașele din vestul Statelor Unite, începând cu San Francisco, apoi Oakland, Los Angeles, și Seattle. Asociația Națională a Cluburilor Rotary din America a fost înființată în 1910. Pe 22 februarie 1911, a avut loc prima reuniune a Clubului Rotary Dublin în Dublin, Irlanda. Acesta a fost primul club înființat în afara Americii de Nord. În aprilie 1912 Rotary a închiriat un club din Winnipeg, Manitoba, Canada, marcând astfel prima înființare a unui club de servicii în stil american în afara Statelor Unite. Pentru a reflecta înființarea unui club în afara Statelor Unite, numele asociației a fost schimbat în Asociația Internațională a Cluburilor Rotary, în 1912.

În august 1912, Rotary Club din Londra, a primit aprobarea de asociere, marcând astfel primul club Rotary recunoscut în afara Americii de Nord. Mai târziu a devenit cunoscut faptul că clubul Dublin din Irlanda a fost organizat înainte de Clubul de la Londra, dar clubul Dublin nu a primit decât după cea a Clubului de la Londra.

În timpul primului război mondial, Rotary în Marea Britanie s-a dezvoltat de la 9 la 22 cluburi, alte cluburi timpurii fiind înființate de asemenea în alte țări, precum cel din Cuba în 1916, China în 1919, și India în 1920.

În 1922 numele asociației a fost schimbat în Rotary International. Prin 1925 Rotary includea 200 de cluburi, cu peste 20.000 de membri.

Cluburile Rotary din Europa de Est și din alte țări comuniste au fost desființate în anii 1945-1946, dar noi cluburi Rotary au fost organizate în multe alte țări, și în timpul mișcărilor naționale de independență din Africa și Asia noile națiuni aveau deja cluburi Rotary. După relaxarea controlului guvernamental al grupurilor comunitare din Rusia și fostele națiuni satelit sovietice, rotarienii au fost bineveniți în calitate de organizatori de cluburi, iar cluburile s-au format în aceste țări începând cu clubul Moscova în 1990.

În 1985, Rotary a lansat programul PolioPlus pentru imunizarea tuturor copiilor din lume împotriva poliomielitei. Începând cu anul 2011, Rotary a contribuit cu mai mult de 900 milioane dolari pentru această cauză, obținându-se imunizarea la aproape două miliarde de copii din întreaga lume.

În 2006, Rotary avea mai mult de 1,2 milioane de membri în peste 32.000 de cluburi, în 200 de țări și zone geografice, ceea ce face din Rotary International clubul cu cele mai răspândite sucursale, și al doilea club de servicii ca mărime din lume.

Pentru a putea rula programele sale de servicii, Rotary este structurat în cluburi, districte, și structuri internaționale. Membrii cluburilor Rotary se numesc rotarieni. Cluburile sunt confirmate de organizația globală Rotary International, cu sediul in Evanston, Illinois. În scopuri administrative, peste 32.000 de cluburi din întreaga lume sunt grupate în 529 de districte, iar districtele in 34 de zone.